Dezvoltarea acestor abilități de viață esențiale prin învățarea socială și emoțională (SEL) este critică pentru dezvoltarea copilului, deoarece este direct corelată cu succesul și fericirea lui ca adult.
Din păcate, pentru mulți copii, școala este singurul loc unde orice deficiență în aceste abilități poate fi adresată, înainte ca ei să devină membri ai societății și să sufere consecințele neadaptării sociale și emoționale.
Neuropsihologia de specialitate arată faptul ca memoria este făcută să lucreze în raport cu evenimente specifice și legată de situați sociale și emoționale. Ceea ce înseamnă că luam decizi și gândim bazat pe emoții, tipare mentale și angajamente sociale.
Dezvoltarea socială și emoțională este unul dintre principalele fundamente ale stării de bine a copiilor, fiind una dintre premisele adaptării optime a acestora la cerințele mediului înconjurător. Acestea constituie fundamentul relațiilor și al interacțiunilor copiilor de acasă, de la școală și din comunitate, influențând semnificativ succesul acestora în viață și la școală.
Există, așadar, o strânsă legătură între planul social și cel emoțional. Ambele dimensiuni se completează reciproc și sunt interdependente, iar interacțiunile sociale reușite conduc la dezvoltarea încrederii în sine și a autocontrolului.
CE ESTE ÎNVĂȚAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ?
Aceasta este un proces de antrenare a abilități copilului de a înțelege, de a procesa , de a manageria și de a exprima aspecte sociale și emoționale ale propriei vieți ce se reflectă în abilitățile sociale, abilitați interpersonale, abilitați intrapersonale si inteligență emoțională.
Aceste învățături sunt fundamentale pentru adaptarea individului, iar anumite componente ale structuri sale, reprezintă puternici predicatori ai succesului sau academic. Astfel există copii cu abilități sociale reduse, acei copii timizi, retrași care pot fi respinși, ignorați, și ne integrați în grupul de joacă. Consecințele unei dezvoltări de acest gen, se reflectă în planul învățăturii ( reușite școlare slabe), în planul emoțional ( anxietate, depresie, atașamente și relații toxice ), în planul adaptării sociale ( abandon școlar, comportament agresiv, consum de alcool sau substanțe ).
Antrenarea emoțională presupune, abilitatea de recunoaștere, gestionare și de înțelegere a propriilor emoții, dar și capacitatea de răspuns emoțional adecvat în diferite situații sociale.
Pentru a putea favoriza o bună adaptare socială și menținerea unei bune sănătăți mentale, copiii trebuie să învețe să recunoască ce simt, pentru a putea vorbi despre emoția pe care o au. Ei trebuie să învețe cum să facă deosebire între emoțiile interne și exprimarea externă, și nu în ultimul rând să identifice emoția unei persoane după expresia ei exterioară, pentru a putea în felul acesta să răspundă corespunzător.
CARE SUNT ELEMENTELE ESENȚIALE DEZVOLTĂRII SOCIALE ȘI EMOȚIONALE?
Conștientizare de sine – Poate una dintre cele mai importante abilități, este de a îți cunoaște propriile emoții, pentru a ști care îți sunt punctele slabe și care sunt cele forte. Acest lucru va oferi o stima de sine crescută celor mici.
Autosugestionarea – Această capacitatea de a-și regla propriile gânduri și emoții în fața factorilor de stres veniți din exterior, este o provocare pentru copii, și au nevoie de timp, răbdare și spațiu pentru a greși, fără a fi judecați.
Conștientizarea socială – Abilitatea de a te putea pune în pielea altei persoane, pentru ai putea înțelege emoția, necesită un exercițiu de empatie umană și responsabilitate față de tine și de mediul înconjurător. Este nevoie de exercițiu și foarte multă răbdare.
Abilitați de relaționare – Este important ca pe parcursul dezvoltării, să aibă capacitatea de a relaționa cu persoane din diferite medii, să învețe să se integreze grupurilor de copii, și bineînțeles că este nevoie de sprijin atât la școală cât și în familie până ce “barometrul conștientizării sociale” se dezvoltă, și va putea culege singur relații sănătoase.
Responsabilitatea deciziilor – Pus fiind în fața unor situații, la care singur trebuie sa găsească un răspuns, sau poate să aleagă, să compare, își va antrena această calitate. Dar trebuie și întrebat de fiecare dată de ce a luat această decizie? pentru a urmări direcția deciziilor sale și desigur pentru a fi sprijinit.
SCURT ISTORIC AL ÎNVĂȚĂTURII SOCIO-EMOȚIONALE
James Comer specialist în dezvoltare a copiilor la Universitatea de Medicină YALE, din New Haven, Connecticut, SUA, a pornit acest concept de educație socio-emoțională în anii 1960, și a făcut să ajungă foarte cunoscut în zilele noastre, ca drept dovadă, organizați alături de unități de învățământ din toată lumea și politicieni, susțin programe și promovează dezvoltarea socială și emoțională a indivizilor de toate vârstele.
Organizația CASEL, promovează la nivel mondial acest gen de educație, și întrețin viziunea că SEL trebuie introdus la orele de curs, si că viitorul învățământului depinde de această schimbare.
În anul 2019 congresmenul Timothy Jhon Ryan, printr-un proiect de lege a creat un program de granturi care sprijină crearea și implementarea unui program în școli care ajută la dezvoltarea obiceiurilor sociale și emoționale la copii și în familiile acestora.
Cercetătorii de la Columbia University au concluzionat că, pentru fiecare dolar pe care școlile îl cheltuiesc pentru programele de învățare socio-emoționale se poate vedea un retur profit de 11 la 1 al acestei investiții.
Ministerul Educației, în anul 2020 la București, prin proiectul ROSE ( Romanian Secondary Education Project ), finanțat de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, proiect dezvoltat de lectori universitari și doctori în psihologie, au publicat un ghid de dezvoltare socială și emoțională pentru licee, având ca scop sprijinirea derulării de activități concrete cu elevii de liceu.
CUM APLICAM ACESTE INVĂȚĂTURI?
Întâi de toate, este nevoie de captarea atenției celor mici, și acest exercițiu devine cu atât mai dificil când vârsta lor depășește 12 -14 ani, dar există diferite metode de exercițiu fizic și psihic cu care aceștia se pot familiariza destul de repede.
Pornind de la scurte povestioare, cu personaje ce exprimă diferite emoții, copii reușesc să se exprime, și să vorbească despre propriile opinii, despre emoții și despre experiențele pe care le trăiesc pe parcursul activităților.
Mișcarea are un rol foarte important pentru relaxare și detensionarea copiilor, iar cu ajutorul unor exerciți de gimnastică, și unor jocuri de mișcare reușim să le captăm atenția. Fiind foarte receptivi, și cu ajutorul atmosferei create, rusesc să se integreze grupului mult mai ușor și manifestă interes fată de activitate.
Dificultățile de acomodare, și de stabilire a relațiilor se datorează de cele mai multe ori, incapacități de exprimare, și manifestare a propriilor dorințe și emoții. Aceștia având nevoie de atenție, să se simtă relaxați și în siguranță pentru a se putea exprima, desigur, fără a fi judecați.
Perioada preșcolară și școlară mică este cel mai potrivit moment pentru acest gen de educație, deoarece, pentru ei activitatea psihică fundamentală este jocul, iar fiecare copil are un potențial cu care natura la înzestrat, iar noi nu facem decât să oferim suport și ghidaj în gestionarea propriilor gânduri și emoții, cu care copilul să reușească sa se adapteze mai bine mediului înconjurător.
CARE ESTE BENEFICIUL DEZVOLTĂRII SOCIALE ȘI EMOȚIONALE?
Sigur că, beneficiile nu pot fi măsurate, și depind de natura fiecărui copil, iar ca ființe umane, cu toții sunt speciali și au nevoie de atenția și dragostea noastră pentru a se putea dezvolta cât mai sănătos.
In primul rând copilul va reuși să aibă interacțiune cu colegi de aceeași vârstă, iar acest factor este predicator al sănătăți mentale și calității relațiilor la vârsta adultă.
Elevii care înțeleg emoțiile celorlalți și modul în care acestea sunt exprimate, vor fi priviți de către colegi ca fiind copiii mai buni și mai distractivi, de la care au ceva de învățat. Aceștia, cu ușurință vor putea să își atingă scopuri sociale, să răspundă adecvat emoțiilor colegilor, să empatizeze, și să se adapteze mult mai ușor mediului școlar.
Cu ajutorul unei conștientizări de sine și a unei bune abilități de relaționare, încă din perioada preșcolară și școlară mica, copilul va putea identifica mai multe modalități de interpretare a unei situați care îi vor aduce benefici atât de performanță academică, cât și socială pe termen mediu și lung.
ÎNVĂȚAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ LA ADOLESCENȚI
O particularitate a autoreglări la vârsta adolescenței o reprezintă faptul că mecanismele de control cognitiv care operează preponderent cu stimuli exteriori, sunt deja mature în jurul vârstei de 14-15 ani, traversând doar o perioadă de rafinare între 15-20 de ani. În schimb dezvoltarea controlului emoțional începe în perioada 17-18 ani, maturizarea deplină fiind atinsă abia la vârsta adultă.
Din acest motiv, deși au abilități logice similare cu ale adulților, în situații sociale și emoționale, adolescenți iau decizi mai puțin raționale și manifestă dificultăți de autoreglare emoțională. Deși ar putea fi înțeles ca un deficit, acest profil îl face pe adolescent să exploreze și mai mult mediul înconjurător, să dobândească independență față de adulți și să stabilească interacțiuni mai frecvente cu cei de vârsta lui.
Odată cu dobândirea independenței, el reușește să își stabilească obiective, să urmărească procesul de realizare al acestora, și factorii care influențează pozitiv sau negativ demersul, iar în funcție de ceea ce observă, poate căuta strategii pentru îmbunătățirea performanței.
Apoi în adolescența timpurie apar tendințe egocentrice, care se manifestă în centrarea excesivă pe sine, o conștientizare acută a propriei persoane, deseori în relații conflictuale cu autoritatea. Același egocentrism aduce și iluzia invulnerabilității.
După perioada de egocentrism nejustificat, fără valori , mai degrabă influențat de percepția celorlalți asupra sa, adolescentul devine adult, abia atunci apar convingeri și standarde personale, iar conceptul de sine devine integrat în propria personalitate pe baza unor valori reale.
MODELUL ABC COGNITIV
Ce este modelul ABC? Și cum se aplică la adolescenți?
Psihologia de specialitate spune că emoțiile și comportamentele noastre ( C: Consecințele ) , nu sunt direct determinate de evenimentele vieții ( A: Evenimente de activare ), ci mai degrabă de modul în care aceste evenimente sunt procesate și evaluate cognitiv de către individ ( B: Credințe ).
A-ul reprezintă evenimentul activator, adică situația cu care se confruntă persoana și care îi activează gândurile. Acest eveniment poate fi interior sau exterior individului, real sau virtual, din trecut, prezent sau viitor.
B-ul reprezintă credințele/ evaluările ale individului, iar atunci când aceasta sunt rigide, ilogice și neconforme cu realitatea ele sunt numite credințe iraționale și sunt exprimate sub forma lui ,,trebuie cu necesitate,, , ,,este obligatoriu,, etc. Pornind de la astfel de premise rigide, tind să extragă și concluzii iraționale care se prezintă sub forme de gândire catastrofică cum ar fi : ,, este groaznic ceea ce mi se întâmplă,, apoi intoleranță la frustrare : ,,nu pot suporta să mi se întâmple asta,, , după intervin evaluări generale negative: ,,nu sunt bun de nimic, sunt lipsit de valoare,,. Când convingerile deținute de individ sunt flexibile, logice și în acord cu realitatea, ele se numesc credințe raționale și se exprimă sub formă de dorințe.
C-ul reprezintă consecințele emoționale și comportamentale ale credințelor (B-urilor) pe care individul le are despre evenimentul activator perturbator (A-urile).
La baza acestui model stă Terapia comportamentală rațională emoțională (REBT- Rational Emotive Behavoir Therapy) care este o abordare terapeutică ce se concentrează pe gestionarea gândurilor, emoțiilor și comportamentelor iraționale sau nesănătoase.
CUM SE APLICA MODELUL ABC?
Tulburările emoționale la adolescent apar atunci când, în mod excesiv și cu necesitate, pretind ca dorințele lor să fie satisfăcute, ca ei sa obțină succesul și să fie aprobați sau acceptați de ceilalți, ca lumea să îi trateze așa cum vor ei, iar realitatea le spulberă așteptările.
Un alt factor perturbator emoțional, poate fi fluctuația nivelelor hormonale ce caracterizează această perioadă( Buchanan, Eccles și Becker, 1992, apud Adams, 2009 ).
Atunci când se lucrează cu adolescenți în baza modelului ABC cognitiv, trebuie urmărită activitatea acestora, astfel încât să îi se aducă la cunoștință, faptul că ceea ce conduce la emoția negativă este gândirea pe care o are asupra evenimentului activator și să înțeleagă că starea emoțională împreună cu comportamentul rezultat, pot fi schimbate doar dacă își schimbă gândirea distructivă și nesănătoasă asupra evenimentului activator.
Pentru identificarea gândurilor negative, se pot adresa întrebări, legate de evenimentul activator, de pildă: ,,ce înseamnă pentru tine (A)..? , ,,de ce crezi că avem/nu avem nevoie de (A)..?
Este foarte important ca adolescenții să poată da nume emoției, nu să vorbească doar despre gânduri, sau să interpreteze situați diferite, favorabile din punctul lor de vedere. Identificarea și recunoașterea emoției este primul pas, ca mai apoi să îi se explice faptul ca la baza comportamentelor și emoțiilor noastre, nu este evenimentul activator sau circumstanțele, ci modul de gândire și percepție asupra acelui eveniment.
Adolescența constituie o perioadă de dezvoltare în care potențialul de învățare este extrem de crescut, ceea ce facilitează achiziția unor abilități non-cognitive relevante pentru tranziția facilă și sănătoasă la viața de adult.
Studiile arată că tinerii care au un comportament de tip extrovert au tendința de a se implica mai mult în interacțiuni sociale care le oferă mai multe ocazii de exprimare și de exersare a abilităților sociale, iar ca urmare, aceștia au un nivel mai ridicat al abilităților sociale.
De partea cealaltă, se află adolescenții mai introvertiți, cei anxioși, sau mai puțin deschiși față de comunicare cu ceilalți, aceștia au mai mare nevoie de sprijin pentru dezvoltarea abilității sociale, deoarece în mod natural, ei tind să evite interacțiunile cu ceilalți. De aceea programele de acest gen, au un foarte mare succes, în măsura în care, acestea oferă posibilitatea adolescenților de a-și măsura propriile contexte de interacțiune socială și emoțională.
În prezent, la nivel internațional, sunt prezentate, dezvoltate și implementate programe ce vizează în mod special îmbunătățirea următoarelor competențe:
- Capacitatea de a analiza, interpreta și înțelege o situație din mai multe puncte de vedere;
- Empatia și capacitatea de exprimare a emoțiilor în relația cu cei din jur;
- Autocontrolul și autoreglarea;
- Politețea, amabilitatea și acceptarea în relația cu ceilalți;
Așadar adolescenți care reușesc să înțeleagă o parte din aceste valori, în special, punctele de vedere diferite ale celorlalți, vor fi în stare să realizeze că fiecare individ este mai mult sau mai puțin, consecința unui mediului socio-cultural specific, și că evenimentele trecute și contextele actuale în care trăim, ne influențează modul în care vedem lumea.